Romanian Community Coalition a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, pe data de 23 iulie 2018, apararea reputatiei profesionale si a aparentei de impartialitate, precum si independenta judecatorilor de la ICCJ in urma afirmatiilor doamnei judecator Cristina Tarcea, presedinta ICCJ, facute in cadrul unui interviu televizat.
Prezentam mai jos sesizarea integrala trimisa CSM-ului.
23 iulie 2018
Catre
Consiliului Superior al Magistraturii
(prin email)
Ref: Solicitare aparare reputatie profesionala si aparenta de impartialitate, precum si independenta judecatorilor de la ICCJ in urma afirmatiilor doamnei judecator Cristina Tarcea, presedinta ICCJ
Subscrisa Romanian Community Coalition, cu sediul in 290 Duranzo Aisle, Irvine, California 92606, SUA, organizatie neguvernamentala inregistrata in statul California si infiiintata, printre altele, cu scopul de a intari statul de drept, democratia si independenta justitiei din Romania,
In temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, formulam prezenta cerere de aparare a reputatiei profesionale si aparentei de impartialitate, precum si a independentei judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Fata de afirmatiile presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Cristina Tarcea, facute in cadrul interviului acordat postului de televiziune Realitatea TV, in data de 19 iulie 2018, in cadrul caruia aceasta, printre altele, a declarat ca:
"Am acordat termen pana la 1 septembrie tuturor sa profite de vacanta judecatoreasca si sa-si termine stocul de dosare de redactat. In caz contrar, vor suporta consecintele legii, respectiv voi sesiza Inspectia Judiciara, lucru pe care l-am mai facut si in alte situatii, nu ar fi o noutate pentru ei."
Aceasta declaratie a fost preluata pe larg de catre toata presa sub titluri precum:
"Masura-bomba luata de sefa Instantei Supreme. Cristina Tarcea a vorbit pentru Realitatea TV", cu urmatorul comentariu: "Masura-bomba luata de sefa Instantei Supreme. Intr-un interviu in exclusivitate pentru Realitatea TV, Cristina Tarcea spune ca le-a cerut tuturor judecatorilor ca, pana in septembrie, sa motiveze toate condamnarile. Asta inseamna ca vom avea pana in toamna motivarea in cazul Bombonica, cel in care Liviu Dragnea a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare."
https://www.realitatea.net/masura-bomba-luata-de-sefa-instantei-supreme-cristina-tarcea_2156178.html
Sefa ICCJ, Cristina Tarcea, 'pune biciul' pe judecatori: Pana in septembrie sa motiveze toate condamnarile
https://www.stiripesurse.ro/efa-iccj-cristina-tarcea-pune-biciul-pe-judecatori-pana-in-septembrie-sa-motiveze-toate-condam_1278427.html
STIRE-BOMBA! Decizia de ULTIM MOMENT a sefei Instantei Supreme. "Vor suporta CONSECINTELE legii"
http://evz.ro/cristina-tracea-realitatea-tv.html
https://www.agerpres.ro/justitie/2018/07/19/tarcea-spune-ca-a-cerut-tuturor-judecatorilor-sa-motiveze-pana-in-septembrie-deciziile-din-dosarele-penale--147544
Adevarul: "Tarcea: Am dat termen judecatorilor pana la 1 septembrie tuturor sa-si termine stocul de dosare de motivat. In caz contrar, voi sesiza Inspectia Judiciara"
https://adevarul.ro/news/eveniment/tarcea-dat-termen-judecatorilor-1-septembrie-tuturor-sa-si-termine-stocul-dosare-motivat-In-caz-contrar-sesiza-inspectia-judiciara-1_5b50ba1ddf52022f756a3ec3/index.html
Aceasta afirmatie a presedintei Tarcea, preluata pe larg de presa scrisa si dezbatuta intens pe televiziuni, este de natura a aduce atingere grava reputatiei profesionale si aparentei de impartialitate, precum si independentei judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa cum vom argumenta in cele ce urmeaza:
1. In ceea ce priveste reputatia profesionala si aparenta de impartialitate a judecatorilor ICCJ
Declaratiile facute in public, intr-un interviu televizat, de doamna judecator Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatiei si Justitiei, au creat impresia opiniei publice ca ICCJ este formata dintr-un corp al judecatorilor lipsiti de responsabilitate si lenesi, care isi indeplinesc atributiile de serviciu doar sub "biciul" si comanda conducatorului institutiei si sub amenintarea cu sanctiuni, in cazul in care nu se conformeaza.
Presedinta ICCJ a folosit in interviu termeni imperativi si categorici, ca "am acordat termen", "sa-si termine stocul", culmimand cu amenintari de genul "vor suporta consecintele legii", "voi sesiza Inspectia Judiciara", lucru care "nu ar fi o noutate pentru ei". O asemenea "atentionare" este mai degraba demna de o educatoare de gradinita, ce are in grija o grupa de copii neascultatori, ori de un sef comunist care isi terorizeaza subalternii, decat de presedintele instantei supreme din Romania.
Lipsa de respect cu care presedinta Inaltei Curti vorbeste despre judecatorii supremi este pur si simplu socanta si are ca efect transmiterea acestei lipse de incredere si respect catre societate.
Cata incredere mai pot avea cetatenii in competenta si profesionalismul judecatorilor de la Inalta Curte, in conditiile in care presedinta ICCJ se refera la ei ca si cum i-ar fi subordonati, generand titluri pe presa de genul "Sefa ICCJ, Cristina Tarcea, 'pune biciul' pe judecatori"?
Exact acesta este mesajul transmis publiculului de catre preseinta Tarcea: judecatorii ICCJ vor trebui sa lucreze peste vara de frica sefei lor, mesaj absolut degradant si inacceptabil.
Realitatea este ca judecatorii ICCJ lucreaza in conditii mai mult decat indecente, in spatii improprii, mult departe de ceea ce ar presupune statutul si importanta acestora.
In loc sa se preocupe de aceste probleme grave (lipsa unui sediu potrivit, supraaglomerarea, peisajul dezolant pe care il ofera sediul actual etc.), de a caror rezolvare este responsabila in mod direct, prin prisma competentelor ce ii revin, presedinta ICCJ Tarcea umileste public judecatorii, printr-un abuz cert de putere, in afara atributiilor ce ii revin.
"Acordarea" de termene pentru redactare de catre presedinta ICCJ judecatorilor este si un act vadit abuziv si contrar legii: termenele pentru redactarea hotararilor sunt stabilite prin Codul de procedura penala si, respectiv, Codul de procedura civila, presedintele unei instante, fie ea si Curtea suprema, neputand stabili dupa bunul plac alte termene.
Stabilirea unor "planuri" sau "acordarea de termen" pentru motivarea dosarelor restante nu revine presedintelui ICCJ nici din perspectiva manageriala.
Astfel, Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prevede:
"Art. 7. - Presedintele are urmatoarele atributii privind activitatea structurilor de conducere ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie:
e) supune spre dezbatere si aprobare colegiului de conducere si adunarii generale a judecatorilor masurile necesare pentru buna desfasurare a activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Art. 19. - Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie are urmatoarele atributii:
j) dezbate si aproba masurile necesare pentru buna desfasurare a activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Art. 19 ind.4. -(3) In indeplinirea atributiei prevazute la art. 19 lit. j), Colegiul de conducere poate adopta, pe baza propunerilor presedintelui, ale vicepresedintilor sau ale presedintilor de sectii, hotarari privind:
c) reguli privind organizarea activitatii judecatorilor si a completelor de permanenta."
Rezulta, asadar, cu certitudine ca presedintele ICCJ nu are nici un atribut, nici un drept de a "acorda" termene imperative judecatorilor, dispozitia sa fiind nelegala si abuziva.
Cu atat mai mult, aceasta dispozitie ilegala, expusa public, reprezinta un afront la adresa judecatorilor ICCJ, aducand o atingere nepermisa reputatiei profesionale a acestora.
Reamintim ca pana in prezent nici un judecator de la ICCJ nu a fost sanctionat disciplinar pentru intarzieri in redactare, in conditiile in care depasirile frecvente si de durata a termenului deredactare a hotararilor de la ICCJ sunt de notorietate, in special in materie penala.
Fara indoiala, restantele judecatorilor de la ICCJ in redactarea hotararilor nu este o situatie de dorit, insa analiza rapoartelor de activitate ale ICCJ scoate in evidenta o problema sistemica pe aceasta instanta o are si pe care actuala presedinta nu doar ca nu a redresat-o, dar nici nu pare interesata de gasirea de solutii practice sa o faca.
Astfel, sectia penala a ICCJ functioneaza cu un numar de aproximativ 30 de judecatori, chemati sa judece dosare de o complexitate deosebita, in conditii de presiuni extreme de toate tipurile si in conditii materiale absolut incalificabile. Acesti judecatori au avut de gestionat, in 2017 spre exemplu (http://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=19535), un numar de 3.591 de dosare, adica peste 1.000 de dosare pentru fiecare judecator (comparativ cu aproximativ 600 de dosare pe judecator la nivel de curte de apel). Greu se va gasi in lume o tara cu o asemenea incarcatura pe judecator la nivelul curtii supreme.
Problema duratei mari a timpului de redactare, desi reala si grava, nu se rezolva in nici un caz prin amenintarea si umilirea publica a judecatorilor ICCJ de catre presedintele acestei instante.
Pozitia corecta din punct de vedere profesional si managerial a doamnei judecator Tarcea ar fi fost sa isi exercite cu adevarat rolul pe care il are, cautand solutii practice pentru problemele extrem de grave cu care se confrunta ICCJ.
Astfel de solutii implica o cooperare si implicare la nivel de ICCJ-CSM-MJ-Parlament, pentru a rezolva nu doar problema sediului Inaltei Curti, dar si pe aceea a reconfigurarii competentei ICCJ (este anormal ca la varful justitiei incarcatura sa fie mai mare decat la curti de apel si tribunale!), a maririi schemelor de personal, inclusiv la nivelul magistratior asistenti si grefieri etc.
Presedinta ICCJ nu arata insa nici o preocupare fata de aceste probleme, ce afecteaza nu doar judecatorii ICCJ, ci in principal cetatenii acestei tari. Singura preocupare expusa in interviu de catre doamna judecator Tarcea este aministia si gratierea, precum si dosarul lui Dragnea.
Astfel, conduita presedintei Tarcea este cu atat mai grava cu cat in stocul de dosare la care face referire se afla si dosare ale unor politicieni, puternic mediatizate. Miza acestor dosare tine inclusiv de durata de solutionare a acestora, lucru de care doamna presedinta Tarcea il stie.
De altfel, primul comentariu al postului de televiziune la care a dat interviul a si fost acesta: "Intr-un interviu in exclusivitate pentru Realitatea TV, Cristina Tarcea spune ca le-a cerut tuturor judecatorilor ca, pana in septembrie, sa motiveze toate condamnarile. Asta inseamna ca vom avea pana in toamna motivarea in cazul Bombonica, cel in care Liviu Dragnea a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare."
Mai mult, o buna parte din interviu a fost dedicat de domna judecator Tarcea comentarii acestui caz particular, desi obligatia de rezerva ii impunea acesteia sa se abtina de la orice comentarii cu privire la dosare in curs, cu atat mai mult cu cat e vorba despre un dosar cu un impact politic puternic, intens mediatizat, ce se afla pe rolul instantei pe care il conduce.
Modul cum doamna judecator Tarcea a ales sa comunice public, precum si mesajele publice transmise, ridica juste indoieli, cel putin la nivel de aparenta, cu privire la capacitatea judecatorilor Inaltei Curti de a judeca impartial aceasta speta.
Intamplator sau nu, autoarea interviului este Ionela Arcanu, adica exact aceeasi jurnalista care, imediat dupa condamnarea lui Dragnea, a raspandit stirea falsa potrivit careia unuia dintre judecatorii completului care a pronuntat respectiva condamnare i s-au spart geamurile la casa ca razbunare pentru condamnare.
Lipsa de obiectivitate a acestei jurnaliste fata de Dragnea, insistenta ei in interviu pe acest subiect – insistenta careia presedinta ICCJ i-a raspuns fara nici un fel de obiectiune, fara a se distanta de insistenta si insinuarile jurnalistei pentru a-si pastra aparenta de impartialitate la care o obliga legea – releva, o data in plus, scopul acestui interviu.
Astfel, avand in vedere faptul ca:
- durata media de redactare a unui dosar la ICCJ, care este de aproape un an,
- ca niciodata un judecator al Inaltei Curti nu a fost sanctionat pentru intarzieri in redactare,
- ca niciodata pana acum un presedinte al vreunei instante – oricare ar fi nivelul ei – nu si-a permis sa isi ameninte public judecatorii si sa ii umileasca,
- ca timingul de solutionare a dosarului in cazul Dragnea este foarte important din perspectiva caracterului electoral al anului ce urmeaza;
- ca presedintele ICCJ nu s-a distantat prompt de insistenta si insinuarile jurnalistei privind dosarul Dragnea, dimpotriva a raspuns echivoc intrebarilor acesteia;
Se poate concluziona pe deplin rezonabil ca scopul acestor declaratii ale presedintelui ICCJ, doamna judecator Cristina Tarcea, a fost sa puna presiune pe judecatorii sectiei penale a ICCJ pentru ca intr-un mod indirect, dar ferm si neechivoc, sa ii determine pe acestia sa finalizeze motivarea dosarului in cazul Dragnea pana la data de 1 septembrie 2018.
Or, toate aceste declaratii ale doamnei judecator Cristina Tarcea, facute intr-un context de care nu se poate face abstractie, reprezinta o atingere grava adusa reputatiei judecatorilor ICCJ si increderii publicului in impartialitatea acestora.
2. In ceea ce priveste independenta judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie
In ceea ce priveste conceptul de independenta, Curtea Constitutionala a subliniat, in decizia nr. 33/2018, ca: "Din coroborarea normelor constitutionale, rezulta ca independenta justitiei, principiu fundamental consacrat de Constitutie, care, potrivit art. 152 alin. (1), constituie una dintre limitele materiale ale revizuirii Legii fundamentale, are doua componente: componenta institutionala, care se refera la autoritatea care infaptuieste justitia - instanta judecatoreasca si componenta individuala, care se refera la persoana care este investita cu puterea de a spune dreptul, jurisdictio, respectiv judecatorul. Ambele componente implica existenta unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri in activitatea de judecata, faptul ca niciun alt organ decat instantele nu poate decide asupra competentelor lor specifice prevazute prin lege, existenta unei proceduri prevazute de lege referitoare la caile de atac ale hotararilor judecatoresti, existenta unor fonduri banesti suficiente pentru desfasurarea si administrarea activitatii de judecata, procedura de numire si promovare in functie a magistratilor si, eventual, perioada pentru care sunt numiti, conditii de munca adecvate, existenta unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv si pentru a permite finalizarea proceselor intr-un termen rezonabil, remunerare proportionala cu natura activitatii, repartizarea impartiala a dosarelor, posibilitatea de a forma asociatii ce au ca principal obiect protejarea independentei si a intereselor magistratilor etc. (a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010)."
Considerentele deciziei Curtii Constitutionale impun doua concluzii, ambele importante pentru cauza de fata:
a) Independenta justitiei are doua componente: componenta institutionala, care se refera la autoritatea care infaptuieste justitia - instanta judecatoreasca, si componenta individuala, care se refera la persoana care este investita cu puterea de a spune dreptul, respectiv judecatorul;
b) Independenta justitiei include ca si componente conditiile de munca adecvate si protejarea judecatorilor de un volum de munca excesiv.
In ceea ce priveste componenta individuala a independentei justitiei, standardele internationale sunt unanime in a recunoaste ca aceasta implica protejarea independentei fiecarui judecator de orice tip de presiuni, indiferent de natura sau sursa lor: din interiorul sau din exteriorul sistemului.
In aplicarea legii, independenta judecatorilor exclude notiunea de ierarhie ori subordonare. Principiile internationale statueaza in mod explicit ca judecatorii trebuie sa ia decizii in deplina libertate si sa actioneze fara restrictie si fara a fi obiectul unor influente, incitari, presiuni, amenintari sau interventii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea carei persoane vin si sub ce motiv. Judecatorul, in calitate de detinator al puterii judecatoresti, trebuie sa-si poata exercita functia sa in deplina independenta in raport cu toate constrangerile/fortele de natura sociala, economica si politica si chiar in raport cu alti judecatori si in raport cu administratia judecatoreasca (a se vedea in acest sens art. 3-2 din Carta Universala a Judecatorului).
Avizul nr.1 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni prevede in mod explicit posibilitatea afectarii independentei judecatorilor din chiar interiorul sistemului: "66. CCJE a luat nota de amenintarea potentiala impotriva independentei judiciare care ar putea aparea din cadrul ierarhiei judiciare interne. Acesta recunoaste ca independenta judiciara depinde nu numai de libertatea fata de influentele externe nedorite ci si de libertatea fata de influentele nedorite care ar putea rezulta in anumite situatii din atitudinea altor judecatori.(…) .68. (…) O solutie in acest caz ar fi aceea de a transfera toate competentele relevante unui consiliu judiciar superior, care ar proteja independenta in interiorul si in afara sistemului judiciar."
Or, ultimatumul dat de presedintele ICCJ judecatorilor, amenintandu-i cu sanctionarea disciplinara daca nu se conformeaza obligatiilor si termenului stabilit de domnia sa pentru redactarea hotararilor judecatoresti, constituie evident "presiuni" si "influente", cu atat mai mult cu cat ultimatumul a fost facut de reprezentantul puterii judecatoresti care este si membru CSM.
In al doilea rand, aceasta componenta individuala a independentei justitiei include ca si conditii imperative asigurarea unor conditii de munca adevate – ce include in mod imperios si respectarea timpului de odihna –, precum si evitarea unui volum de munca excesiv.
In acest sens, Principiile fundamentale privind independenta magistraturii, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august-6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevad in mod expres, prin art. 11, ca "durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege".
Acest fapt este, de altfel, pe deplin justificat: un judecator obosit, surmenat este un judecator care are o rezistenta scazuta la presiuni si stres, ceea ce-l face vulnerabil sa greseasca mai usor.
Judecatorii sunt cu atat mai vulnerabili la acest tip de presiuni, cu cat sunt lipsiti de orice mijloace specifice de actiune in cazul incalcarii drepturilor lor: dreptul la negocieri colective in materie de munca sau dreptul la greva.
Dreptul la odihna este recunoscut tuturor lucratorilor prin Directive ale Uniunii Europene si printr-o jurisprudenta vasta a Curtii de Justitiei a Uniunii Europene.
In acest sens, art. 7 din Directiva 88/2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru impune statelor membre sa ia masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
Este important de amintit mai intai ca, in jurisprudenta sa, CJUE a subliniat repetat ca, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88, dispozitie de la care aceasta directiva nu permite derogarea, reiese ca orice lucrator beneficiaza de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani.
Acest drept la concediul anual trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanta deosebita, a carui punere in aplicare de catre autoritatile nationale competente poate fi efectuata numai in limitele prevazute in mod expres de insasi Directiva 2003/88 (a se vedea in acest sens, in ceea ce priveste Directiva 93/104, Hotararea din 26 iunie 2001, BECTU, C 173/99, Rec., p. I 4881, punctul 43, Hotararea din 18 martie 2004, Merino Gómez, C 342/01, Rec., p. I 2605, punctul 29, precum si Hotararea din 16 martie 2006, Robinson Steele si altii, C 131/04 si C 257/04, Rec., p. I 2531, punctul 48).
CJUE a mai subliniat ca lucratorul trebuie sa poata beneficia de un repaus efectiv, dintr o preocupare pentru protectia eficienta a securitatii si a sanatatii sale si ca, in mod cert, finalitatea dreptului la concediul anual platit este aceea de a i permite lucratorului sa se odihneasca si sa dispuna de o perioada de destindere si de recreere.
In acelasi sens, in dreptul national Regulamentul privind concediile prevede ca:
"Art. 2 - (1) Judecatorii si procurorii au dreptul anual la un concediu de odihna de 35 de zile lucratoare, platit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renuntari sau limitari.
(3) Judecatorii si procurorii efectueaza concediul de odihna, de regula, in perioada vacantei judecatoresti. (...)
(4) Conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie (...) au obligatia sa asigure efectuarea concediului de odihna de catre toti judecatorii, procurorii si asimilatii acestora, in cursul anului calendaristic in care s-a nascut acest drept."
Ca atare, dreptul la concediu nu poate forma obiectul vreunei limitari, iar presedinta ICCJ este obligata sa asigure efectuarea concediului de odihna de TOTI judecatorii ICCJ.
Or, faptul ca presidinta ICCJ a cerut imperativ judecatorilor "sa profite" de vacanta judecatoreasca pentru a termina stocul de dosare de redactat, sub amenintarea plangerilor disciplinare, echivaleaza cu o incalcare brutala a dreptului acestora la concediul de odihna si repaos.
Cum am argumentat deja, in cazul judecatorilor, respectarea conditiilor de munca si a dreptului la repaos, evitarea supraaglomerarii dobandesc o conotatie si o importanta suplimentara, fiind in mod incontestabil componente ale indepedentei judecatorilor, fiind recunoscute ca atare atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale precitata, cat si in documente internationale referitoare la independenta justitiei.
De aceea, este cu atat mai grava o astfel de imixtiune cand aceasta vine chiar de la reprezentantul puterii judecatoresti, respectiv de la presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Va solicitam, prina urmare, sa luati masurile care se impun in vedere apararii reputatiei profesionale si a aparentei de impartialitate, precum si independenta judecatorilor ICCJ in urma declaratiilor din spatiul public facute de presedintele ICCJ, doamna judecator Cristina Tarcea, care a amenintat public si vadit judecatorii Inaltei Curti.
Cu stima,
Cristian Terhes, Presedinte